Ş-au trecut ş-astea. An de an se dovedesc tot mai "beton". Acuma... mari diferenţe faţă de anul trecut nu au fost. Practic îs tot aceeaşi invitaţi: trupe ca Antract, 112 ... care nu zic că sunt proaste, dar sunt de mult fumate de reghineni. Ca în fiecare an, dintre aceştia mai răsar nişte invitaţi "de renume". Anul trecut a fost Benone Sinulescu ( care a enatuziasmat mulţimea cu melodiile lui şi salturile de pinguin obosit) , Ioan Gyuri Pascu, Spitalul de urgenţă, Semnal M etc. 

     Anul ăsta totul a fost chiar mai frumos, dacă se putea. Şi-o adus Traian Ilea puşca şi cureaua lată , Hara, Night Losers, dar totul a devenit frumos şi roz când pe scenă şi-a cărat hoitul cine altcineva decât Pepe. 

     Deci muzica bună şi invitaţii de seamă n-au lipsit de la acest eveniment marcant în viaţa reghineanului de rând, care vine să mai uite de grijile zilei de mâine, chiorându-şi ochii pe la tarabe , afumându-şi hainele cu mirosul binecuvântător al micilor. Poate s-ar găsi la neavasta-sa-n geantă vreo 3 lei de un pahar de bere , dar n'are curaj să-i ceară. La un moment dat totul devine o mare îngrămădeală şi-şi trage copilul printre puradei şi ţigani mirosind a dejecţii umane care'i fac cu ochiul şi-l invită să joace la ce ştiu eu ce ruletă sau să arunce cu mingea în borcane, doar, doar le dărâma pe toate şi câştiga şi el o sticlă de Pepsi. Dar el trece nepasataor.  

    Îşi dă coate în mulţime, dade prinde şi el o maşinuţă pentru băiatul său, să simtă şi el că fost la Zilele Reghinene. O şi prinde , dar nu-l suie bine în maşinuţa că deja îşi primes'te o lovitură-n genunchi de la alt vitezoman. Înjură, dar se întoarce repede pe margine să-şi vadă copilul de care-i mândru. Se izbeşte şi ăsta de vreo 2-3 ori şi gata.. se bate să-l scoată dintre tătici disperaţi.  

   Merge lângă scenă să vadă concursul de reghineni talentaţi , unde câştiga precum va aşteptaţi cel mai netalentat. Îi mândru de oraşul în care trăieşte... 

   Îi propune nevestei să meargă acasă , dar asta-i închide gura şi îi zice că imediat îi 10 , deci imediat urcă pe scenă Pepe şi că să-i închidă gură de-a binelea îi cumpără şi un pahar de bere, după ce-i aruncă o privire de cloşca rănită.      

 El încearcă să o savureze cât mai mult în timp ce labele triste de lângă scenă scandează "pepe" şi îs în al 9-lea cer. Pepe sărăcuţul îşi stoarce acolo plămânii şi se smiorcăie ca o mâţă fecundată cu furtunul. Dar în sfârşit îi mulţumeşte mamei că l-a sfătuit să se facă cântăreţ şi reghineanul îl vede prin paharul gol cum coboară de pe scenă în urale.  

    Aruncă paharul cat colo şi stă vreo câteva minute cu capul pe sus şi gura căscata că doar îs artificiile, după care mergea acasă ca mâine să trudească la muncă ca sclavul, în timp ce şeful lui îşi bate joc de el şi îl răsplăteşte cu un salar de nimic.