Este ziua in care cu totii ne iubim tara. E ziua in care pana si baba de la 2 e nationalista, chiar daca are o pensie care nu ii permite nici macar sa-si asigure  un trai decent. E ziua in care toti ne mandrim ca suntem romani si ne-am da parca si viata pentru iubita noastra tara. Dar...
   Maine va fi 2 decembrie, poimaine 3,4, 5 si o luam de la capat. Incepem sa uitam ca a fost o zi nationala. Cu doar cateva zile  in urma am fost disperati si dubios de nationalisti si acum blestemam ceasul si pamantul in care ne-am nascut. Ajungem sa ne angajam in tot felul de discutii politice, sa ne dam cu parerea ca filozofi mari ce suntem , sa gasim tot felul de motive pentru care "lucrurile nu merg bine la noi", sa laudam tarile straine care... vezi doamne "nu-s ca noi", sa ne facem tot felul de planuri cum vom pleca de pe-aici in scurt timp si cum vom scapa noi din valea asta de mizerie si ce bine ne va fi...
  De ce suntem mandri de tara noastra doar de 1 decembrie ?! In restul zilelor ne doare undeva de ea tara pe care nu dam nici 2 lei, in restul zilelor consideram un lucru la moda si care da bine in ochii celorlalti sa criticam tara, sa aratam cu degetul spre unul si altul.
  Tara noastra are problemele ei majore... dar cel mai usor e sa aruncam cu pietre unul intr-altul cand nu facem nimic bun pentru ea.